INTOLERANȚA LA HISTAMINĂ

by | Aug 2, 2017 | 0 comments

Tot mai des îmi pășesc pragul copii și adulți cu intoleranță la histamină. Intoleranța la histamină este o afecțiune care nu trebuie neglijată și care impune o alimentație sănătoasă și hrană proaspăt preparată. Am încercat să explic în cele ce urmează ce este histamina, cum acționează, în ce mod ne poate afecta excesul ei și cum putem trata această inabilitate a organismului de a menține un nivel optim de histamină.

 

Ce este histamina?

Histamina este o amină biogenă indispensabilă în funcționarea eficientă a mai multor sisteme din organism. Este o moleculă – mesager care, în perioade de stres fizic, asigură starea de alertă, circulația sângelui și vindecarea organismului. De asemenea, histamina este și un neurotransmițător implicat în câteva procese esențiale precum reglarea acidului gastric, permeabilitatea vaselor de sânge, contracția musculara și funcționarea creierului.

Histamina este produsă și stocată în granulele intracelulare ale leucocitelor denumite granulocite și prin urmare joacă un rol esențial în apărarea organismului împotriva invaziilor de bacterii, virusuri și alți corpi străini care pot fi cauzatori de boală.

Când sistemul imun este activat de pătrunderea unui corp străin în corp, histamina este primul mediator al inflamației eliberat în procesele inflamatorii. Histamina este întotdeauna prezentă când inflamația apare, iar la rândul ei excesul de histamină duce la inflamație, ceea ce crează un cerc vicios.

În plus, histamina este mediatorul cheie în simptomatologia aferentă reacțiilor alergice.

În corp, histamina poate:

  • provoca dilatarea vaselor de sânge
  • induce eritemul (înroșirea) pielii
  • crește permeabilitatea membranelor celulare permițând fluidului intracelular să se reverse în spațiul extracelular
  • cauza pruritul (mâncărimile)
  • cauza eliberarea secrețiilor gastrice (la nivelul stomacului) mai ales în hiperaciditatea gastrică
  • acționa ca neurotransmițător

Nivelul histaminei bazale normale este cuprins între 0.3 și 1 ng/ml, însă fiecare individ are o concentrație proprie de histamină pe care o tolerează fără simptomatologie. În momentul în care acest nivel este depășit apar simptomele.

Se speculează că acest nivel de toleranță la histamină ar fi condiționat genetic, dar despre mutațiile MTHRF voi scrie într-un articol viitor.

Există și situații în care nivelul unui individ de toleranță la histamină poate fi redus de:

  • Diverse infecții, în special virale
  • Boli autoimune
  • Schimbări hormonale-în special la femei în funcție de stadiul ciclului și menopauză-(despre corelația histamină estrogen într-un articol viitor)
  • Medicație

Mai multe anomalii fiziologice pot conduce la instalarea intoleranței la histamină și în special deficiența în catabolismul (degradarea) histaminei. În condiții fiziologice normale excesul de histamină este degradat cu ajutorul a două enzime: N-metil transferază (HNMT)- ce acționează în special la suprafața celulei  și diaminooxidaza (DAO) ce acționează la nivelul serului și în intestine. Dintre cele 2 enzime în mod particular diaminooxidaza a fost incriminata ca fiind responsabilă de instalarea intoleranței la histamină.

 

Simptomele excesului de histamină
  • O dietă bogată în produse procesate, încărcată de zahăr, fără aport de fibre vegetale, administrarea anumitor medicamente, mai ales a antibioticelor, anumite infecții parazitare, abuzul de alcool sau traumatismele deteriorează această barieră.
  • De asemenea, conform ultimelor cercetări, s-a dovedit că glutenul, prin intermediul gliadinei, poate activa un proces în cascadă care se finalizează prin alterarea funcției de barieră intestinală.

Atunci când nivelul de histamină depășește capacitatea organismului de a o degrada apar simptomele excesului de histamină. Intoleranța la histamină se manifestă printr-o varietate de semne și simptome:

  • Pruritul (mâncărimea) în special la nivelul pielii, ochilor, urechilor și nasului
  • Urticaria
  • Inflamarea țesuturilor- angioedema- în special la nivelul feței și al țesuturilor orale, putând implica uneori și gâtul conducând la senzația de nod în gât
  • Hipotensiune- scăderea tensiunii arteriale
  • Tahicardie- creșterea ratei pulsului
  • Simptome specifice anxietății și atacurilor de panică
  • Dureri în piept
  • Congestie nazală- rinită și rinoree- curgerea nasului
  • Dureri de cap
  • Oboseală, confuzie, iritabilitate
  • Stări de ameteală uneori cu pierderea cunostintei, de obicei pentru 1-2 secunde
  • Tulburări gastrice cu reflux, arsuri, indigestie.

Simptomele pot fi diferite de la individ la individ, iar severitatea acestora variază.

Histamina și alergiile– în reacțiile alergice, mediatorii inflamației meniți să apere organismul împotriva alergenului sunt elberati de granulele din celulele mastocitare printr-un proces denumit degranulare. Histamina este cel mai important mediator implicat în acest proces mediat IgE.

Histamina și anafilaxiile–  dacă o persoană este alergică și are în același timp și deficiență de diaminooxidaza (DAO) reacțiile alergice vor fi semnificativ mai intense putând merge până la anafilaxie.

Histamina și inflamațiile–  histamina este un important mediator al inflamațiilor. Ca urmare, de câte ori apare un o infecție, o traumă, sau altă situație care amenință sănătatea, nivelul de histamină crește.

Histamina și eczemele– histamina nu cauzează eczeme dar exacerbează această condiție. Eczema, fiind o condiție inflamatorie a pielii – denumită generic dermatită atopica- se poate agrava atunci când sunt consumate în exces alimente bogate în histamină.

Histamina și mastocitoza–  Mastocitozele sunt un grup de boli caracterizate prin acumularea de celule mastocitare în diferite țesuturi, în special piele, măduva spinării, tractul gastrointestinal, ficat, splina, și noduli limfatici. În această boală corpul produce un exces de celule mastocitare, care de fapt sunt celule albe ce sintetizează și stochează histamină precum și alți mediatori ai inflamației, pe care îi eliberează ca răspuns la orice eveniment care duce la degranularea lor.

Histamina și hormonii–  nivelul de histamină tinde să fluctueze în funcție de nivelul  de hormoni în special estrogen și progesteron, la ovulație și chiar înaintea instalării menstruației. De aceea multe femei alergice și cu intoleranță la histamină beneficiază de o reducere marcată a simptomatologiei specifice alergiilor pe perioada sarcinii; asta pentru că placenta produce cantități foarte mari de diaminooxidaza (DAO), enzimă care degradează excesul de histamină. Din păcate simptomele revin odată cu nașterea și eliminarea placentei.

Histamina și medicația–  anumite medicamente pot elibera histamină iar altele pot reduce efectivitatea enzimei diaminooxidazei (DAO) care catabolizeaza histamina. Astfel aspirina, antiinflamatoarele nesteroidiene, anumite diuretice, antibiotice și antidepresive pot afecta funcționarea DAO.

Simptomele intoleranței la histamină necesită timp până se instalează și de obicei nu sunt evidente imediat după ingerarea unor cantități mari de alimente sau băuturi bogate în histamină. Asta pentru că este nevoie să se atingă un anumit nivel critic de histamină până ce țesuturile ajung să reacționeze. Astfel, o cantitate mică de histamina nu va cauza un răspuns, dar acumularea totală a unei cantități mari de histamină din corp va declanșă reacții.

 

Surse de histamină ce se cumulează:
  • Histamina bazala-esențială pentru funcționarea organismului
  • Expunerea la evenimente care eliberează histamină- alergii
  • Consumul de alimente asociate histaminei, precum brânză, roșii, căpșuni și vin

 

 

Surse de histamină:
  1. Histamina intrinsecă – celulele și sistemele corpului
    Histidin decarboxilaza e prezentă în cantităti mari în granulocite, în special în celulele mastocitare și în bazofile. În aceste celule se convertește histidină în histamină. Nou formata histamină este apoi stocată în aceste structuri și va fi eliberată ca răspuns la diferite semnale ale corpului. Cea mai mare concentrație de histamină este prezentă la nivelul pielii, plămânilor și stomacului.
  1. Microorganismele din intestinul gros
    Un număr mare de microorganisme sunt capabile să producă histamină. Multe din bacteriile care colonizează intestinul gros produc histidin carboxilază și pot converti astfel histidină din proteinele care ajung în intestinul gros în histamină. Asfel cu cât este mai mare cantitatea de microorganisme care produc histidin decarboxilază în colon și cu cât este mai mare cantitatea de proteine care ajunge în colon cu atât va fi mai mare cantitatea de histamină produsă în colon. Din colon histamina migrează prin peretele intestinal spre diverse părți ale corpului.
  1. Histamina din alimente- histamina extrinsecă
    3.a. Histamina în alimentele naturale– microorganismele prezente în mod obișnuit în natură sunt capabile să convertească histidină în histamină, deci putem ingera histamină din surse naturale variate. De exemplu bacteriile care colonizează intestinul peștilor produc histidine decarboxilază care digera rapid țesutul proteic eliberând histidină, care este convertită rapid în histamină. Astfel, cantitatea de histamină din peștii necurățați se dublează la fiecare 20 minute. Cu cât un peste rămâne mai mult necurățat cu atât bacteriile din intestinele lor vor produce mai multă histamină. Multe reacții la pește sau crustacee au fost încriminate în alergii, pe când ele au fost de fapt reacții la un nivel excesiv de histamină.

3.b. Histamina din alimente procesate– orice proces care necesită fermentare microbiană va avea ca rezultat producerea în exces a aminelor, respectiv a histaminei. Brânzeturile de orice fel, băuturile alcoolice, oțetul, fermentarea vegetalelor (de exemplu varza murată), produse fermentate de soia, sosuri de soia precum și mezelurile conțin niveluri ridicate de histamină.

3.c. Alte surse alimentare de histamină- anumite alimente conțin un nivel ridicat de histamină chiar dacă nu sunt fermentate. Astfel, bogate în histamină sunt citricele, fructele de pădure (zmeura, murele), roșiile, caisele, cireșele și prunele, câteva vegetale, în special vinetele și dovleacul.

3.d. Aditivii alimentari– colorantii cu conținut de azot, conservanții de tip benzoat și sulfiții eliberează în organism histamină prin procese insuficient cunoscute. Studii clinice au arătat că persoanele sensibile la aceste chimicale elibereza histamină care rămâne la un nivel ridicat timp îndelungat.

 

 

 

 

 

 

 

Cum poate ajuta dieta în reducerea excesului de histamină?

Gradul de îmbunătățire a simptomatologiei în excesul de histamină, care poate fi atins doar prin dietă, va depinde de reducerea alimentelor cu conținut ridicat de histamină astfel încât să nu se mai atingă limită superioară globală a încărcării cu histamină.

Anumite persoane nu vor ajunge la îmbunătățiri semnificative ale încărcării globale cu histamină chiar dacă abordează dietă de excludere a alimentelor bogate în histamină datorită capacității limitate de acțiune a enzimelor de degradare a histaminei. În acest caz este indicată suplimentarea cu enzime antihistaminice tip DAO-Sin.

Având în vedere că excesul de histamină este rezultatul unor cauze multifactoriale, în combinație cu capacitatea individuală de a face față excesului de histamină, va rezulta un grad diferit de severitate a simptomatologiei.

Este posibil ca anumite persoane să fie nevoite să urmeze pe termen lung o dietă de restricționare a histaminei pentru a păstra gradul de încărcare cu histamină în limite normale.

 

Dieta de restricționare a histaminei

Este dificil de aflat cu acuratețe gradul de încărcare cu histamină a alimentelor, în special în cazul fructelor și al vegetalelor pentru că acesta variază în funcție de gradul de coacere, timpul și metoda de recoltare, condițiile de păstrare, gradul de contaminare precum și de tehnicile de determinare a histaminei la nivel de laborator de testare.

Ca urmare există liste diferite referitoare la gradul de încărcare cu histamină  a alimentelor.

Ca regulă de bază, alimentele PROASPETE sunt cele mai bune!

Pe lângă alimentele cunoscute a fi încărcate cu histamină în mod natural mai există și alimente care eliberează histamină prin mecanisme necunoscute cum ar fi de exemplu albușul de ou.

Ca urmare, lista nu se limitează la alimente cu încărcătură mare de histamină ci se adresează și alimentelor  care declanșează eliberarea de histamină, precum benzoatii.

 

Următoarele alimente și aditivi vor fi evitați pe o perioadă de eliminare de 4 săptămâni:

 

  1. Pește, ouă, carne
  • Pește și crustacee, proaspete, înghețate, afumate sau conservate, dacă procesarea este necunoscută. Dacă peștele este proaspăt prins și curățat în termen de 30 minute de la prindere poate fi consumat.
  • Ouă-o mică cantitate de ouă poate fi consumată în alimente procesate precum clătite, prăjituri, etc
  • Carne procesată, maturată prin fermentare sau afumată precum mezeluri, cârnați, afumături
  • Înghețați imediat orice rest de mâncare de natură proteica întrucât bacteriile se dezvoltă rapid la temperature camerei sau a frigiderului.
  1. Lapte și produse din lapte
    Toate produsele lactate fermentate, cele care conțin culturi de bacterii și anume:
  • Brânză: orice tip de brânză fermentata cum ar fi Chedar, brânză albastră, Brie, Camambert, feta, parmezan, cașcaval, etc
  • Brânză de casă
  • Brânză ricotta
  • Iaurt
  • Kefir
  • Smântâna
  1. Fructe
  • Caise
  • Cireșe
  • Citrice: lămâi, portocale, grapefruit, lime
  • Merișoare
  • Curmale
  • Struguri
  • Stafide
  • Prune
  • Ananas
  • Căpșuni
  • Zmeură
  1. Vegetale
  • Avocado
  • Vinete
  • Măsline
  • Murături și alimente care conțin oțet
  • Dovleac
  • Spanac
  • Roșii, sosul de roșii, ketchup
  1. Leguminoase
  • Fasole roșie
  • Soia și produse de soia
  1. Aditivi alimentari
  • Tartrazina și alți coloranți artificiali
  • Conservanți în special benzoați și sulfiți
  • Medicamente și suplimente care conțin coloranți artificiali, benzoați sau sulfiți
  1. Condimente
  • Pudră chili
  • Scorțișoară
  • Cuișoare
  • Pudră curry
  • Nucșoară
  • Cimbru
  • Oțet
  1. Diverse:
  • Produse fermentate de soia precum sos soia, miso
  • Alimente fermentate, murate, precum varza murată
  • Ceai verde
  • Ciocolata, cacao și băuturile de cola
  • Toate tipurile de băuturi alcoolice
  • Versiunile non alcoolice ale băuturilor alcoolice

Despre metodele non-dietetice de reducere a excesului de histamină voi vorbi într-o postare ulterioară.

În concluzie, excesul de histamină poate afecta intestinele, pielea, creierul și întregul sistem cardiovascular, contribuind la multe afecțiuni. Dacă aveți suspiciuni cu privire la activitatea diaminoxidazei, acestea pot fi înlăturate sau confirmate prin analiza de sânge pentru determinarea activitătii DAO și eventual dozarea cantității de histamină.

 

Articol publicat de Dr. Alina Cernea

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Îți place acest articol?

Spune-le și prietenilor tăi.